Odiseea

Și înainte de acest moment de cotitură omul avea dorințe, chiar mai brute, însă acum el devine conștient de faptele sale, de bine si rău, de impulsurile iraționale.
Prin Odiseu – embrionul unei noi stări de conștiință umană – oamenii au a învăța să decidă singuri pe planul fizic, al propriei existențe
Responsabilitatea încetează să mai fie a zeilor, ci le va aparține oamenilor, căci aceștia au a se guverna singuri.
Alegerile lor trebuie deci să fie bine chibzuite, însă dorințele nestăpânite nasc decizii pripite, chiar ”smintite”, luate în funcție de scopurile sau afectele sale. Iată de ce Paris o aduce pe Elena în Troia, iar ”chibzuitul” Odiseu o răzbună.

Odiseea evocă omul aflat în vârtejul instinctelor, dorințelor și pasiunilor care-l pot scufunda în propriul abis de nu le stăpânește cu mintea fizică, forjată pe stâncă. Călătoria lui Odiseu este un întreg proces de purificare de cele pământești, o călătorie inițiatică având ca scenă mitică Pământul. Numai după ce întrece pericolele astrale el ajunge la Calypso, la înțelepciunea ascunsă.
Elena Petreșteanu

O inițiere, așadar, așa cum era ea practicată în Grecia acelor vremuri, ne este prezentată în legenda lui Odisseu, o inițiere care nu era altceva decât o repetare în astral-mental a experiențelor trăite de oameni în timpurile lemuriene până în vremea Misterelor înseși… Odiseu este reprezentantul omului viclean Kama-Manas, (corp astral – sine spirituală) care trebuie să treacă prin multe căi ocolite pentru a fi condus înapoi la suflet în cea de-a cincea eră post-atlantică. (era actuală).
Rudolf Steiner – GA 92: Adevărurile oculte ale miturilor și legendelor antice.