Evolutie si involutie. Scepticism fata de orice fel de lege spirituala, independenta. Refuzul de a se decide pentru noi. Nevoia de o ancora. Întoarcerea la rolul de cautator al enigmenlor, de data aceasta ca o fiinta cu necesitatea de a controla propriul destin. Individul.
Din dorinta de a avea si de a întelege un fel de radacini, ne asezam precum omul antic, în fata misterelor.
Artistul modern decide liber, cautarea reconectarii sale cu legile spirituale, de unde are nevoie sa-si traga tematica. Nazuieste spre o sinteza a cît mai multor domenii de cunoastere, pe care le lipeste ca într-un colaj. Trimiteri si semne ale imediatului.
Artistul devine suprasaturat de postmodernism si ajunge pe diferite cai la a decide liber, reformularea planului divin.
Interpretarea devine profund subiectiva, îndepartîndu-se de fiinta obiectiva a lumii, se înstraineaza de arhetipal si misterial.
Credem ca arta are capacitatea de a sintetiza raspunsurile unor domenii percepute în genere ca exterioare, precum stiinta, economia, politica, religia, limitate în visiune si dogme prin chiar subiectul lor de lucru.
Arta poate oferi o alternativa existentiala, vie, deasupra acestora, unde religia si stiinta, frumosul si artisticul formeaza o unitate creatoare de armonie, care conduce la o viziune integrala asupra existentei si a lumii.
Trupa de actori a Teatrului Logos nu doreste sa inventeze, ci sa se apropie de enigmele uitate, sa redescopere pentru un timp nou, cauzalitatile dorului de mister si necesitatea cunoasterii acestuia.
Prin aceasta cautare, Teatrul Logos propune o alternativa la tendintele actuale în arta actorului.
Este vorba despre cautarea unui teatru de tip initiator, cum l-a imaginat Edouard Schoure, despre adîncirea într-un teatru mistic asa cum l-a cerut Antonin Artaud, despre un teatru extatic, cum l-a practicat Jerzy Grotowski, se cere creat un teatru care devine act de cunoastere pentru interpreti si pentru public, asa cum îl propune Rudolf Steiner.
Prin acest tip de abordare nu întelegem o explicatie finala si definitiva a fenomenelor, o reteta etica sau morala, nici un sistem de gîndire prestabilit, ci antrenarea, intensificarea si dezvaluirea obiectivitatii launtrice a intrumentelor de expresie specifice teatrului: vorbire, miscare, lumina, costum si decor.
Teatrul Logos îsi proune patrunderea prin exercitii meditative în fiinta launtrica, în taina acestor domenii. Izvorul sacru al fiecarui mijoc de expresie este limbajul initiator, este valenta arhetipala pe drumul de cunoastere al actorului, este provenienta misteriala a tuturor artelor.
Teatrul Logos îsi fundamenteaza abordarea si pe impulsurile lui Rudolf Steiner – filosof, cercetator spiritual, artist, pedagog si gînditor social austriac, fondatorul Antroposofiei, al Modelarii Vorbirii, al pedagogiei Waldorf, al Euritmiei, agriculturii biodinamice si a medicinei antroposofice.
Conferintele sale au avut un impact deosebit asupra noastra, la nivel de revelatie în viata profesionala. Îi suntem îndatorati pentru rolul sau profund si modern în a defini rolul artei si al artistului în viitor.
